Andi Music Timisoara

http://www.facebook.com/#!/pages/Andi-Music-Timisoara/115389285205068

there's no full moon today... its been a while..

i miss me.. i miss living .. i miss life..i miss love. no, im not happy.. im trapped in this shallow world..in this fading scene.. i hate it.. i just want to go home... away from the pain.. where is home? i dont have one.. i miss my father and i dont even know who he is.. i only know he loves me although he has no reasons to..


can someone tell me anything..just to remember me that im alive?
starring at a blank page.... i dont seam to even have a clue..

where is this leading to?
do i even have You anymore? i think thats the only answered question ive ever had, so close to my heart and so deeply stuck in my mind.. i know i have You although i dont deserve You...
when everything blows.. You are still here..






iar tu? de ce continui asa daca vezi ca e in zadar?creatura ciudata!!!

hei poveste, mai traiesti ??

a trecut mult timp de cand nu ti-am mai scris o poezie..
oare te-am pierdut pe drum sau pur si simplu nu am mai avut hartie ?
mi-e asa dor dar nu intreba, nici eu nu stiu de ce..
stiu doar ca inainte era mai cald ... acum e tot mai rece..
am simtit o scanteie si mereu mi-a placut mirosul ei ..
e zambet, durere, bucurie.. poate fi tot ce vrei.
sunt eu din nou..singura, in truda mea..
.. bun .. daca ai chef de mine, suna-ma pentru o cafea..

adios!!

im trying to write a song , a poem .. ever since the day we've met .. i was never able to find the perfect words.. but my desire is for you to know. that somebody loves you.. someone is always here for you.. yes you are loved and you should put a smile on your face and know that this should never change..




childish thoughts..

dying through the bars of a rhyme..

am scris mult.. dar cuvintele nu mai au rost. nu le leg intre ele.. sunt fara sens.. iubesc... cred.. daca ce fac eu se numeste iubire.. numai Domnul stie.. falsa nu mai vreau sa fiu.. suparata nici atat.. ce iubesti tu, fetito? nu cumva prea mult pe tine? sau nu cumva prea putin? ...

'Life in High Definition'... :)

i found a place so safe, not a single tear. the first time in my life and now its so clear..feelin calm, i belong, im so happy here.. its so strong and now i let myself be sincere ...i wouldnt change a thing about it..this is the best feeling..

this innocence is brilliant, i hope that it will stay..this moment is perfect, please dont go away.. im thankful now and ill hold on to it and never let it pass me by..

its a state of bliss, i think im dreaming and its the happiness inside that im feeling
its so beautiful it makes me wanna cry!



that innocence was brilliant, if i only knew it wouldnt stay..those moments were perfect, how did they slip away?.. i need it back.. and if i will ever get it back ill hold on to it and never let it pass me by again...

will i ever get it back ?
...

and they... carry a part of me with them...

if everyone loved and nobody lied, if everyone shared and swallow they're pride then we'd see the day when nobody died... i wanna sing 'amen, im alive'...

un nimic cuvantator..

de cate ori nu sunt cu el apuc sa miros aerul... apuc sa inteleg arta ce ma cheama din adancul meu.. de cate ori nu il vad , aud viitorul si suna foarte bine.. de cate ori sunt cu el totusi sunt fericita doar ca concetrarea de a-i arata dragostea si grija , nu ma lasa sa ma gandesc la mine..dar toate isi au vremea lor..
vor veni zilele in care voi fi 100 % pentru el, pentru a-l face pe el fericit si pentru a fi acea persoana care ii va transforma viata intr-o binecuvantare cereasca.. ]

acum insa sunt zilele in care imi dau seama ca poate nu trebuia sa ma grabesc asa de mult.. eu mereu ma grabesc si stric unele lucruri.. acum e bine ca macar am realizat.. acum mergand singura pe strada, seara.. o seara calda si cu un aer proaspat.. am simtit din nou vocea din mine care imi cere sa mai stau sa o mai ascult si pe ea.. oare nu mai stiu ce vreau pentru mine ? oare nu mai stiu care este scopul meu ? as putea spune ca am uitat de mine si ca imi pasa prea mult de ce este in jur, dar imi dau seama ca sunt destul de egoista chiar si cand ma gandesc numai ca poate nu ma iubeste destul.. fiindca daca cu adevarat as uita de mine... vocea din mine ar pune stapanire pe gura mea..si astfel am fi fericiti amandoi.. fiindca in interiorul meu ii port asa o mare dragoste.. atat cat inteleg eu ce e aia..

Dumnezeu.. el e atat de minunat si eu il limitez mereu ... prin tot ce fac.. Doamne ...fara tine ...nu exist..

rareori simt mirosul pomilor infloriti din sufletul meu fiindca rar ii deschid ferestrele ca sa se intre aerul proaspat..

dar in seara asta am avut o sclipire de cer si eram singura.. si imi placea..

singuratatea mereu ma face sa ma adun, sa ma pun in ordine.. totul este bine.. Dumnezeu este mai mult decat desavarsit.

alex, cand te vad mai putin..mi-e dor de tine mai mult.. dar ma si cunosc pe mine mai mult.. stau cu mine.. si ma intreb uneori daca traiesc 2 vieti...dar apoi imi amintesc ca una e a mea...dar e mai putin importanta decat a ta ..pe care vreau sa o fac perfecta.. :) cu un zambet senin dupa o seara perfecta, stiu ca vei simti la fel..

nu sunt nimeni ca sa pot da sfaturi.. sunt un nimic cuvantator.. dar iubesc viata.. iubesc aerul din seara mintii...cand iti amintesti cine esti si de unde vii.. si nu mi-am uitat nici prietenii, nici pasiunile.. ci doar ..astept timpul potrivit pentru toate..

amintiri din copilarie...

"astazi am pasit cu pasi timizi acolo unde odata cineva imi punea stiloul in mana pt prima data"" ,hhmm ?CE? ... era o gluma :D eu stiu sa scriu si sa citesc dinainte sa incep clasa 1 :):)... dar in alte cuvinte, astazi mi-am vizitat scoala primara... sincer, nu m-am asteptat chiar sa simt ceva. Am crezut ca va fi o vizita obisnuita.. dar am fost placut surprinsa cand, numai vazand portile scolii largi deschise, niste sentimente mi-au desenat zambete pe fata.. imi amintesc si eu ce entuziasmata eram cand ma intreba cineva pe unde se intra in scoala..asa cum mi-a spus mie fetita cu doua codite unde o gasesc pe doamna invatatoare.. Si am urcat.. eram indecisa cand stiam ca sunt in zona scolii dar, cum spuneam, cand am vazut portile, ceva parca m-a atras inauntru.. poate geamurile noi, schimbate :)) oricum nu ma asteptam ca scoala sa fie doar pe jumatate in folosinta.. atat praf si uitare.. dar am o speranta.. cred ca renovau :) hmm imi amintesc cu nedumerire cum , atunci cand umblam coridoarele acelea care pareau interminabile , atunci cand abia ajungeam sa beau apa de la robinet, totul parea mult mai viu.. oare este la fel de viu si acum pentru cei care invata acum in acele clase? oare si lor li se par coridoarele interminabile si oarecum curate, limpezi , sau realizeaza si ei ca scarile sunt strambe,aproape ca se misca pamantul sub tine cand le urci ..
nici macar nu ajungeam sa ma uit pe geam afara... am vazut apoi sala din clasele 5-8 .. prafuit.. dulapuri.. proiectele pe care le faceam cu colegii..sunt inca acolo. Sa imi vad scrisul aproape retardat cum incerca si pe atunci sa arate ca sunt in stare.. Oare toate astea sunt uitate? Oare daca nu as fi intrat, le-as fi vazut vreodata asa cum sunt acum.. invechite.. ? pana acum amintirea imi parea clara.. imi amintesc clasele, copiii, invatatorii. pur si simplu totul, absolut totul il vad diferit..

cel mai interesant la memoria aceasta este ca imi dau seama ,scriind-o.. ca cei mai frumosi ani ii traiesc acum.. nu atunci.. cand esti mic si nu stii mare branza. e adevarat, atunci esti fara griji.. dar acum simt lucruri care pe atunci nu erau nici vise.. si acum traiesc.. si nu doar ca un copil fara griji.. traiesc ca un copil de Dumnezeu.. pe atunci nu prea stiam cine este...

si mi-am amintit locul in care am dat primul cos, la baschet.. unde am tras prima data dintr-o tigara si penultima... unde am ras, unde mi-am fugarit colegii fiindca mi-au furat o poezie tocmai compusa.. unde deja eram prea mare sa mai joc 'leapsa'...

adesea sunt intrerupta si in majoritatea timpului nu apuc sa traiesc...sunt intrerupta de responsabilitati si nu imi plac.. chiar si iubirea pe care incerc sa o ofer ma distrage de la arta... dar cred ca e normal..

eu... am ramas in viata si momentan asta e tot ce conteaza..
am mai multa bucurie acum decat cand eram mai tanara ;)) fiindca atunci eram un simplu copil.. bucuros fara constiinta dar acum sunt copilul lui Dumnezeu, bucuroasa si plina de pace, pe cat se poate de constienta.. praise Him

Lavi- un nou inceput...sau sfarsitul ?

in seara asta chiar aveam nevoie sa scriu.. tehnologia asta m-a scos insa din transa in care eram mai devreme... era ca si cum un inger al artei voia sa iasa afara din interiorul meu..dar eu il innabus de fiecare data cand aud niste pasi grabiti spre mine.. si ma intorc la ce am fost cu 5 minute inainte...ca si cum nimic nu s-a intamplat.. ma intorc la acelasi.. nimic..

cine sunt? asta nici eu nu mai stiu.. am realizat ca demult, m-am pierdut pe mine, nemaistiind inceputul, finalul..nici macar personajele din poveste...
e ca si cum eu as fi personajul principal, dar ma las tot timpul neingrijita... e ca si cum dragostea asta nebuna m-a aprins atat de tare incat abia daca am timp sa imi aranjez parul, asa incat ma grabesc sa ii fac pe cei din jur fericiti...sau poate doar pe el... cel care conteaza...incat uit de mine... dar e ok... iubesc sa il iubesc pe alex.. doar e un supererou ca mine :)
acum nu scriu cu interesul ca cineva sa citeasca.. dar daca cineva o va face, poate are ceva de invatat din experientele mele atat de misterioase pe care si eu ma chinui sa le deslusesc.. si nu imi pasa daca va citi cineva macar.. acum stiu lucrul asta- am nevoie de mine.. am nevoie sa ma regasesc, sa petrec ceva timp de calitate cu mine..
am inteles ca sunt o scumpa, o fata cu mult potential.. un diamant ce este in formare... persoane care spun asta, dar care nu stiu o boaba din cine sunt eu cu adevarat.. si cine sunt de fapt? aasta incerc sa aflu...
un lucru e cert. nu mai rezist in rutina, nu mai suport stresul.. nu mai suport prietenii de varsta mea care parca au uitat sa mai traiasca viata lor.. ii iubesc, nu spun nimic ca sa par mai deosebita, cum spuneam.. ma astept sa nu citeasca nimeni.. dar eu una m-am saturat sa traiesc viata altcuiva. am un destin unic, un scop diferit.. o chemare mareata... pe care abia acum am avut revelatia sa incep sa o descopar..
dar daca totusi ma cunosti si citesti randurile astea... iti vei da seama ca nu ma cunosti de fapt.. nu stii care sunt dorintele mele.. nu stii care sunt visele mele..si asta fiindca nici eu nu stiu de fapt.. dar am pornit cumva , nu stiu de ce chiar acum.. intr-o calatorie ce se vrea a fi cu hopuri ... dar le vin eu de hac gropilor.. oricum... se poate sa fie din cauza primaverii..
luna martie o voi hoinari pe role. mi-a fost dor viata de tine, viata mea.. cu tine.. si atat.. cu mine..
in toate astea, Doamne, ajuta-ma Te rog sa reusesc sa ma cunosc pentru a stii ce abilitati sa foloesc , cand, cum, cu ce scop, si in final, in ce lucrare ..toate astea pentru Tine..
nu o sa imi fie dor de stresul fiecarei zile. am luat in sfarsit o pauza.. si voi dormi mai mult... dar ce conteaza cel mai mult pentru perioada asta e ca voi fi libera.. si ca in sfarsit traiesc ceea ce am spus mai demult... niciun pacat de al meu nu este mai important decat chemarea Sa pentru mine.. deci orice am facut nu e atat de grav incat sa ma opreasca sa merg mai departe. si de data asta va fi diferit.. ma veti vedea ridicandu-ma din propria-mi cenusa.. si il veti lauda pe Isus pentru asta. nu stiu daca va fi mai devreme sau mai tarziu..dar urmeaza...
eu sunt eroul acestei povesti...si nu mai am nevoie sa fiu salvata.. decat de Isus, in orice zi..

pentru voi... Lavi.. un nou inceput, sau sfarsitul?

this is the air i breathe

nu puteam sa respir.. aerul era sufocant. nu.. nu este o povestire trista, ci am fost salvata.
am simtit cum noaptea ma cheama sa o intalnesc din nou.. am iesit pe geam si am respirat-o.. sau cel putin asa credeam. eram una cu ea.. vantul ei imi sufla in par si simteam cat sunt de frumoasa. si asa si este. dar aerul sufocant nu ma lasa sa simt asta..
si de cate ori incerc sa nu scriu despre el , nu pot.. numele lui imi vine in minte iar si iar.. si am vrut sa ma intorc inauntru, sa plec..dar nu am putut. am mai iesit o data. am respirat adanc pentru prima data...atunci cand am inteles ca tot ce trebuie sa fac e sa accept ca am nevoie de el..
si atunci mi-am vazut viata cum mi-a trecut prin fata ochilor.. nu vreau asa o viata.. noaptea are misterele ei,dar nu am nevoie de ea sa imi spuna ca sunt frumoasa. ii aud vocea chiar si acum...si nu pot adormi.. dar imi imaginez, imi propun, ma rog..si chiar te simt... Te respir, Isus!Nu pot trai fara Tine.. si numai pentru Tine traiesc!